Iata ce am primit pe messenger:
"Cel mai iubit om din istorie IISUS HRISTOS n-a avut servitori, si totusi I se spunea Stapan. N-a avut diploma, si totusi I se spunea Invatator. N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator. N-a avut armata, si totusi se temeau de El. N-a castigat nici un razboi, si totusi a cucerit lumea. N-a comis nici o crima, si totusi L-au rastignit. A fost inmormantat, si totusi traieste si azi. Ma simt onorat sa slujesc un conducator care ne iubeste. Daca ai credinta in Dumnezeu si in Iisus Hristos Fiul Sau.. ."
Mi-a placut enorm pentru ca sintetizeaz foarte bine multe dintre ideile mele, asa ca am vrut sa va arat si voua...
Dumnezeu sa te binecuvanteze cititorule.
vineri, mai 08, 2009
luni, mai 04, 2009
Dimineata frumoasa
Ies de dimineata din bloc, somnoros, mergand agale spre masina. Ma uitam spre Soarele care rasarea si spre cerul albastru, patat de nori. Ajung la jumatatea aleii din fata blocului si ma opresc din cauza unor vrabii care imi taie calea. Una din vrabii se opreste chiar, pe gard, si ma uit la ea.
Surpriza: In loc de vrabiuta, in fata mea era o ciocanitoare de toata frumusetea, viu colorata, cu creasta rosie si corp negru cu puncte albe. Era foarte speriata, si dupa vreo 30 de secunde in care si-a schimbat locul aproape de mine, a zburat prea departe ca sa o mai pot vedea. Iata o dimineata frumoasa. Singurul regret este ca nu am putut scoate aparatul de fotografiat la timp. Sufletul insa a capturat imaginea. Multumesc.
Dumnezeu sa te binecuvanteze cititorule.
Surpriza: In loc de vrabiuta, in fata mea era o ciocanitoare de toata frumusetea, viu colorata, cu creasta rosie si corp negru cu puncte albe. Era foarte speriata, si dupa vreo 30 de secunde in care si-a schimbat locul aproape de mine, a zburat prea departe ca sa o mai pot vedea. Iata o dimineata frumoasa. Singurul regret este ca nu am putut scoate aparatul de fotografiat la timp. Sufletul insa a capturat imaginea. Multumesc.
Dumnezeu sa te binecuvanteze cititorule.
vineri, mai 01, 2009
Despre lucruri care conteaza
Imaginea de mai jos a fost capturata de naveta Voyager 1 in anul 1990.
Acel mic punct aproape invizibil este Pamantul. Casa noastra. Singurul loc pe care il stim indeaproape, singurul loc despre care stim, unde s-au intamplat toate faptele pe care le cunoastem, unde am crescut, am trait, si probabil vom muri la fel ca miliarde de alti oameni.
Fotografia este facuta de la 6 miliarde de kilometri departare. De la distanta asta, Pamantul este aproape invizibil, iar oamenii cu atat mai mult. De la acea distanta nu se vad faptele de maretie ale conducatorilor, nu se vad oamenii buni ori faptele eroice.
Insa ceea ce este cel mai important este ca nu se vad orgoliile nemasurate, nu se vede foamea, asuprirea, nedreptatea, ura, rasismul, lacomia, furia, nebunia, rautatea, trufia, minciuna, hotia, crima. Nu se vad bombele nucleare, nu se vad razboaiele, nu se vad miile de animale care mor zilnic pentru constructia de noi fabrici, platforme petroliere, vile ori pentru hainele noastre.
Nu se vad copiii saraci, nu se vad oamenii tristi, nu se vad sentimente, nu se aude plansul si nu se simt lacrimile.
De la distanta aceea nimic din toate astea nu conteaza. Nimic nu conteaza pentru ca suntem atat de insignifianti in raport cu Universul incat ceea ce facem noi nici nu exista.
Emil Cioran, spunea in inceputul cartii sale Amurgul Gandurilor urmatorul lucru:
"Poti spune usor ca universul nu are nici un rost. Nimeni nu se va supara. — Dar afirma acelasi lucru despre un individ oarecare; el va protesta si va lua chiar masuri spre a te sanctiona.
Asa sintem cu totii: ne scoatem din cauza cind e vorba de un principiu general si nu ne e rusine sa ne izolam intr-o exceptie. Daca universul nu are nici un rost, scapat -am careva din blestemul acestei osinde?"
Cum oare putem fi atat de ignoranti? Cum oare putem crede ca suntem intr-atat de importanti incat avem drepturi oriunde, chiar si in fata Lui Dumnezeu?
Faptul ca faci parte dintr-o societate in care ti se permit anumite lucruri conform regulilor societatii respective, nu te face mai deosebit decat altii. Spre exemplu: cu ce este mai deosebit un om bogat, cu o avere impresionanta decat un copil care traieste pe strada?
Raspunsul este urmatorul: Depinde de scara de valori la care te raportezi. Daca te raportezi doar la planul material, omul bogat va castiga detasat. El are. Dar daca ne raportam la alte planuri ca de exemplu la puritate sufleteasca? S-ar putea sa avem o surpriza. S-ar putea ca acel copil sa fie de multe ori mai pur si mai drept decat omul bogat.
Asta este o problema vitala in societatile noastre. Scarile de valori sunt inversate iar ceea ce ar trebui sa conteze cu adevarat, sufletul, nu mai valoreaza nici macar cat o masina la mana a doua. De ce? Pentru ca banii au luat locul dragostei si intelegerii, pentru ca oamenii au considerat ca bunastarea sufleteasca poate tine locul armoniei spirituale.
Pentru ce ni s-au dat exemple in trecut? Pentru ce a venit Iisus? A stricat oare samanta cea buna pe pamant neroditor? Este dureros daca stai sa intelegi. Ne credem mari, mareti, impresionanti si de neinlocuit. Uitati-va din nou la poza de mai sus. Chiar asa pare ca suntem? Unde suntem? De ce nu putem sa ne invatam locul si sa stim sa apreciem ceea ce trebuie? De ce trebuie sa ne laudam cu hainele noastre ori cu maisnile noastre ori cu casele noastre?
Oare cate din lucrurile pe care le avem le putem lua cu noi? ABSOLUT NICI UNUL! Acesta este paradoxul. In loc sa ne straduim sa strangem cat mai multe lucruri care sa ne foloseasca, strangem lucrurile de care ne putem lipsi.
SUFLETUL ESTE IMPORTANT! IMBOGATITI-L!
Dumnezeu sa te binecuvanteze cititorule.
Acel mic punct aproape invizibil este Pamantul. Casa noastra. Singurul loc pe care il stim indeaproape, singurul loc despre care stim, unde s-au intamplat toate faptele pe care le cunoastem, unde am crescut, am trait, si probabil vom muri la fel ca miliarde de alti oameni.
Fotografia este facuta de la 6 miliarde de kilometri departare. De la distanta asta, Pamantul este aproape invizibil, iar oamenii cu atat mai mult. De la acea distanta nu se vad faptele de maretie ale conducatorilor, nu se vad oamenii buni ori faptele eroice.
Insa ceea ce este cel mai important este ca nu se vad orgoliile nemasurate, nu se vede foamea, asuprirea, nedreptatea, ura, rasismul, lacomia, furia, nebunia, rautatea, trufia, minciuna, hotia, crima. Nu se vad bombele nucleare, nu se vad razboaiele, nu se vad miile de animale care mor zilnic pentru constructia de noi fabrici, platforme petroliere, vile ori pentru hainele noastre.
Nu se vad copiii saraci, nu se vad oamenii tristi, nu se vad sentimente, nu se aude plansul si nu se simt lacrimile.
De la distanta aceea nimic din toate astea nu conteaza. Nimic nu conteaza pentru ca suntem atat de insignifianti in raport cu Universul incat ceea ce facem noi nici nu exista.
Emil Cioran, spunea in inceputul cartii sale Amurgul Gandurilor urmatorul lucru:
"Poti spune usor ca universul nu are nici un rost. Nimeni nu se va supara. — Dar afirma acelasi lucru despre un individ oarecare; el va protesta si va lua chiar masuri spre a te sanctiona.
Asa sintem cu totii: ne scoatem din cauza cind e vorba de un principiu general si nu ne e rusine sa ne izolam intr-o exceptie. Daca universul nu are nici un rost, scapat -am careva din blestemul acestei osinde?"
Cum oare putem fi atat de ignoranti? Cum oare putem crede ca suntem intr-atat de importanti incat avem drepturi oriunde, chiar si in fata Lui Dumnezeu?
Faptul ca faci parte dintr-o societate in care ti se permit anumite lucruri conform regulilor societatii respective, nu te face mai deosebit decat altii. Spre exemplu: cu ce este mai deosebit un om bogat, cu o avere impresionanta decat un copil care traieste pe strada?
Raspunsul este urmatorul: Depinde de scara de valori la care te raportezi. Daca te raportezi doar la planul material, omul bogat va castiga detasat. El are. Dar daca ne raportam la alte planuri ca de exemplu la puritate sufleteasca? S-ar putea sa avem o surpriza. S-ar putea ca acel copil sa fie de multe ori mai pur si mai drept decat omul bogat.
Asta este o problema vitala in societatile noastre. Scarile de valori sunt inversate iar ceea ce ar trebui sa conteze cu adevarat, sufletul, nu mai valoreaza nici macar cat o masina la mana a doua. De ce? Pentru ca banii au luat locul dragostei si intelegerii, pentru ca oamenii au considerat ca bunastarea sufleteasca poate tine locul armoniei spirituale.
Pentru ce ni s-au dat exemple in trecut? Pentru ce a venit Iisus? A stricat oare samanta cea buna pe pamant neroditor? Este dureros daca stai sa intelegi. Ne credem mari, mareti, impresionanti si de neinlocuit. Uitati-va din nou la poza de mai sus. Chiar asa pare ca suntem? Unde suntem? De ce nu putem sa ne invatam locul si sa stim sa apreciem ceea ce trebuie? De ce trebuie sa ne laudam cu hainele noastre ori cu maisnile noastre ori cu casele noastre?
Oare cate din lucrurile pe care le avem le putem lua cu noi? ABSOLUT NICI UNUL! Acesta este paradoxul. In loc sa ne straduim sa strangem cat mai multe lucruri care sa ne foloseasca, strangem lucrurile de care ne putem lipsi.
SUFLETUL ESTE IMPORTANT! IMBOGATITI-L!
Dumnezeu sa te binecuvanteze cititorule.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)