 |
| Cersetor - Imagine preluata de pe
http://www.amren.com/features/2012/07/pathological-altruism/ |
Ignor persoana din fata mea si ii intorc spatele. Ma indepartez rapid sau inchid geamul masinii ca sa nu mai aud, sa nu mai vad, sa nu mai fiu acolo. Nu-mi pasa de problemele altuia, le am pe ale mele. Ma uit inainte si nu mai exista altceva decat ce vreau eu sa vad.
Stop.
Sunt oameni care au nevoie de ajutor. Mare nevoie. Sunt copii pe care i-am vazut incalzindu-se la teava de esapament a autobuzului din fata mea, in timp ce eu stateam in masina, la semafor, cu caldura pornita si ascultand o melodie care imi place.
Am vazut batrane plangand singure stand pe bordura, disperate, in timp ce oamenii treceau pe langa ignorand totul in jurul lor.
Am vazut OAMENI considerati animale pentru ca nu au cu ce sa traiasca, si pentru ca cer. Oameni alungati, brutalizati, injurati si scuipati, batuti si batjocoriti pentru ca au indraznit sa ceara ajutor.
Oameni care au intins o mana si au asteptat mila, oameni care au trecut peste mandria lor si care au renuntat la tot ce inseamna demintate, doar pentru ca au nevoie de ajutor. Oameni care sufera pentru ca vor sa traiasca si pentru ca roaga pe ceilalti sa ii ajute.
Suntem obisnuiti sa credem ca toti cersetorii sunt sarlatani. Exista chiar campanii care sa incurajeze renuntarea la ajutorul oferit.
Daca cineva este sarac, este deodata trecut in patura sociala care merita calcata in picioare. Deodata lipsa banilor te face un animal nevrednic de mila celorlalti, o scursura si in cele din urma un infractor.
Totusi, saracia nu este un lucru de care cineva se bucura si in care cineva se complace doar asa "ca e la moda".
Dostoievsky scria in "Crima si pedeapsa" ca "[...] sărăcia nu este un viciu, acesta este un adevăr. [...]
În sărăcie mai păstrăm încă nobleţea sentimentelor înnăscute [...]".
Cu alte cuvinte, daca ajungi sarac, nu ai devenit deodata un obiect lipsit de ratiune si de suflet. Daca esti sarac nu esti prin definitie mai prejos decat alti oameni, cu o putere financiara mai mare decat a ta.
Exista cazuri de oameni extrem de inteligenti si de capabili care au ajuns in situatia de a fi nevoiti sa cerseasca.
Poate ca alegerile proaste din viata, i-au adus in acel punct, poate ca o greseala stupida i-a facut sa plateasca totata viata.
De fapt, nu prea este indicat sa judecam, atata timp cat nu suntem siguri ca judecata noastra este dreapta.
Evanghelia dupa Matei:
"Nu judecati ca sa nu fiti judecati. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.".
Ideea este urmatoarea. Cu totii avem nevoie de ajutor. Poate cineva vrea sa ajunga mai sus profesional, altcineva vrea sa treaca strada, poate cineva vrea sa manance astazi sau dimpotriva, vrea sa poata ajuta pe altii. Cineva vrea o masina noua in timp ce altcineva vrea un loc in care sa poata dormi intr-o noapte friguroasa. Si toti vrem ajutor. Si ii cerem in primul rand lui Dumnezeu. Si Il rugam, si Il imploram, si ne suparam ca nu primim si daca primim vrem poate mai mult.
Dar nimeni nu se gandeste sa dea inapoi.
Sigur, nu prea ai ce sa ii dai la schimb lui Dumnezeu, insa totusi, "Dumnezeu lucreaza prin oameni", asa ca de ce sa nu ajungi chiar tu unealta lui Dumnezeu?
Este oare greu sa ajuti? Daca cineva iti cere un ajutor, este oare imposibil sa incerci sa i-l dai? Sau chiar daca nu poti, este greu sa fii om si sa nu ignori?
Tratati oamenii ca pe oameni, si aratati respectul cuvenit celor care vin si va cer ajutorul. Iubiti in felul vostru, semenii vostri. Acceptati ajutorul primit de la Dumnezeu direct sau prin oameni, si dati la randul vostru ajutor cand vi se cere direct sau indirect.
Fiti prezenti si buni la suflet. Deschideti-va pentru toti, si nu judecati motivul pentru care vi se cere ajutorul.
Poate ca este intr-adevar, in fata voastra, un sarlatan. Dar poate este doar, inca un om intr-o situatie disperata care chiar are nevoie de ajutorul vostru.
Dumnezeu sa te binecuvanteze cititorule.
